gata

apocalipsă spam

crapă lumea

e potop

dau hunii

avarii

gepizii

tătarii

pecenegii

vandalii

vin jihadiștii

ecologiștii

populiștii

nudiștii

excomuniștii

ne umple bacteriile

eurile

emailurile

se dărâmă blocurile

duduie blogurile

e jale

e nașpa

crapă lumea
cade netu.

axiomă

Un punct de vedere
şi
un punct de orbire
fac
o dreaptă mioapă.

bătălie sub pălărie

un â din a
stătea la pândă
să-mpingă gându’
mai la umbră;
dar când să-nhaţe
zmeul gri
din umbră-l zvârle
î din i.

...

blog, blog!...
who is it?!

Hai

Hai să jucăm
un joc total,
psihocarnal,
cu râvnit de deal
şi adulmecat de vale:
tu să cobori
mintea mea,
eu să urc ţâţele tale

Balada imigrantului

Mut
mov
derbedeu
stau pe gând
ca pe veceu.
Orfan de gură
titirez
trosnet
văgăună.
Gât strâmt
plin
latrină
întro limbă străină.

stimaţi cititori

Cei mai stimaţi oameni
nu sunteţi voi,
cititorii,
ci călătorii.
Ei sunt stimaţi în orice gară
la plecarea
şi la sosirea
oricărui nenorocit de tren.
Pe bune!

cado

De ziua mea
cadou aş vrea
de s-a’ putea
o zi de-a ta:
tiv
relicv
croit în timp,
cântar
solar
de măsurat
căderea dorului
la pat.

glob valizare

Un oval
Global
Nici total
Nici final
Trăgea un jug
Ca un coşciug
Închipuindu-se fatal
Sosia unui cal
Primordial.

kitchitoare

Un peşte color
De televizor
Noata de zor
Pe intorior.
Kitch
Kithitoare
Ce-i?

sarea din mare

Un peste mic
din atlantic
viseaza
zilnic
un ibric.
De-a lui sudoare
marea devine
cu fiecare zi
mai mare.

real-izare

Cerul
ca o băşină bleo
copia o seară
la indigo.
La intrarea în intrând
o fecundă
stătea fecundând.
Prea multe paseri
cu aer de luceferi.
Ia scoate o puşcă
cu aer de cuşcă
şi….buum

forestgump

Un om a alergat toată viaţa.
înainte de a muri,
şi-a adus aminte
că n-a pupat-o pe maică-sa
la plecare.
Şi s-a întors.

pe clitoral

Univers divin
uterin
îngeri sprinţari
fâlfâie-n van
aripi
din păr pubian.
Cerul diform
gură de ţânc
sân flasc
tânjind după
sfârc.

ars

Dac-ar fi să scriu despre mine 

aş scrie tratate 

compacte 

cu pagini cerate 

aş scrie-nadins 

cu nervu’ întins 

cu ochiu’ împins 

aş scri-atât de oval 

cu verbu’ ocean 

cu virgula val 

te-aş apăsa atât de greu 

c-ai spune 

că eu sunt tu 

iar tu eşti un zeu. 

De aia nu scriu despre mine, 

să nu pustiesc lumea 

de oameni ca tine.

dor

Mi-e dor de tine
ca unui lup-încreştinat
de-o oaie.
Vânez pe-ascuns
năluca ta greoaie,
ponos scandalos,
lumină cu trup,
abdomen cu văpaie.

din basm nu se iese întotdeauna basma curată

Te-am trezit
să-ţi spun nişte lucruri fără importanţă,

cum că e noapte 

sau că au venit bursele 

sau că ce frumoasă eşti, 

nişte nimicuri care să ţi se aştearnă pe pernă 

aşteptând o cădere de ochi să le ştampileze încet, 

funcţionăreşte.

Vorbesc prostii.

Te-am trezit ca să-ţi mărturisesc 

că n-am nimic să-ţi spun

de fapt, 

nici nu te mai trezesc, 

nici măcar nu mai ştiu cine eşti 

și ce naiba cauţi în poezia mea.

Ştiu: tu eşti o prințesă A4 adormită 

iar eu 

un dactilograf treaz.

ultima poezie

În toate balcoanele în care am fost
m-am simţit singur.
precum sticlele goale puşcă,
băute, despuiate,

prăfuite precum teneşii,
purtaţi în viteză, scofâlciţi,
lăsaţi la odihnă precum caii,
dezvăţaţi de câmpie, deşălaţi,

trişti precum sateliţii artificiali eşuaţi în orbite, 

incapabili de umbră, muţi, 

singuri precum oamenii, 

lăsaţi de izbelişte pe balcoane.

cuvinte cu ură

Te-ai dat pe gât
ca o nebună,
în crampă
să-ţi forjezi măsură.
Acuma ştii?
Amoru-i dulce
doar în gură!

rugă

Doamne,
trimite-mi o vedere
cu poamele raiului
sau poate o casetă,
Doamne,
cu scena păcatului
live;
nu sunt necredincios,
Doamne,
da’mi-am rătăcit Cartea

şi aş vrea să am ceva la mână
când l-oi întâlni pe Adam,
să io pot spune
de la obraz.
Trimite, Doamne,
şi cotorul acela
din care ies încă oamenii,
ca viermii,
ca să i-l dau
să-l înghită de-a binelea
şi să scăpăm cu toţii;
Tu, de slujba asta ingrată,
noi, de durerea de coaste…
haide, Doamne,
trimite,
nu fi a’ dracului!

abecedară

Astăzi a fost o zi frumoasă. 

M-am trezit dis-de-dimineaţă 

şi am mâncat ceai cu pâine 

şi cu margarină Holland (te trezeşte la viaţă). 

Pe urmă am plecat la şcoală 

unde am aflat că duminica 

nu se învaţă carte. 

Când m-am întors 

mama m-a certat 

că umblu aiurea 

şi m-a pupat. 

După aceea, 

mama m-a luat la piaţă 

unde am cumpărat morcovi, cartofi, ceapă şi pătrunjel. 

În drum spre casă 

ne-am întâlnit cu Neaionel 

care m-a mângâiat pe cap şi mi-a zis 

că ce mare m-am făcut. 

După aceea 

mama m-a lăsat în parc să mă joc 

şi să mă plimb. 

Acolo am întâlnit-o pe Ana. 

Ea mi-a dat un măr şi eu i-am zis că-i bun. 

M-a pupat de om mare 

şi au început să mă doară şalele.

de-mânificare

M-am trezit făr’ de mâna dreaptă.
A plecat pe nemişcate
fără să-mi lase bilet
sau batistă albastră.
Acum îmi dau seama
că n-aveam o căsnicie
ca la cartea de anatomie:
ea prea m-arăta cu degetul
pentru orice fleac,
eu prea mă culcam
pe mâna stângă.

Boema

Boema e o crâşmă.
Una ordinară
cu bar de cărămidă şi pătrăţele pe mese.
O boltă interioară susţine aerul leneş şi copernican.
Un moşuleţ dietetic citeşte adevărul.
Un pahar cu apă costă nimic.
Boema e o cuşcă.
Una cu gratii atât de subtile
încât îndrăgostiţii
au impresia că inăuntru e afară.
Şi intră.
Veniţi să-i vedeţi!

simplitate

Era atât de simplu 

că îmi era ruşine.

nu-ţi puteam ierta că nu apăreai înzecită, 

certată cu spaţiul, 

încâlcită, 

că nu rămâneai atârnând 

undeva între limbă şi gând 

că lunecai încontinuu 

între zero şi unu; 

nu-ţi puteam ierta, 

dintre toate, 

această deşănţată simplitate.

CRR

Am 25 de ani 

şi cinzeci de bani 

uitaţi într-o ţoală 

de când am iesit din ţară. 

Sunt botezat, 

alfabetizat, 

ştiu să încrep un siviu 

da’ nu prea ştiu 

ce aş vrea să fiu. 

Vă rog frumos să-mi daţi-mi o ţară 

ca o gară 

cu subvenţii de la stat 

pentru plecatul minim garantat. 

De nu s-o putea, 

rog aprobaţi subsemnatului 

cererea de fiinţare 

pe dassein-ul statului. 

Vă mulţumesc.

narcis

Se pare c-am devenit dependent 

de umărul tău, 

un fel de ecran 

monocolor şi oval 

în care-apar împăcat, 

Narcis pe fundul lacului 

beat.

ca chiorii

Într-un ochi de apă 

chior 

plozi de lumină 

joacă şotron.

iubire

Filosofi cu voce groasă 

te-au numit sublim 

sau mască, 

c-o chenzină de angoasă 

şi-au permis 

ca să te pască. 

Pasca măti’ !